Apoi am văzut o pereche de pantofi pentru copii.
Erau mici, albaștri, cu șireturi albe.
Cu o zi înainte, îl văzusem pe băiețelul lui Emily mergând cu încălțămintea ruptă în vârf.
Am ținut pantofii în mână mult timp.
Și i-am pus în geantă.
Am plătit restul cumpărăturilor și am plecat.
În seara aceea nu am putut dormi.
Știam că furasem.
Știam că trebuia să mă întorc și să plătesc.
Dar când am văzut, a doua zi, copilul încălțat cu pantofii cei noi, mi-am spus că voi îndrepta lucrurile când voi avea bani.
Nu i-am avut.
Și am repetat greșeala.
Nu vreau să fiu numit erou. Nu sunt.
Am luat lucruri care nu-mi aparțineau.
Am pus angajații magazinului într-o situație nedreaptă și am încălcat încrederea unor oameni care fuseseră buni cu mine.
Dar, Margaret, te rog să nu-i spui lui Emily.
Femeia aceea a dus deja prea multe poveri.
Nu vreau
Comments