La 68 ani, după 34 ani de muncă în aceeași muncă, noul patron mi-a spus în fața lor de a câștiga: „Băi ca dumneata sperie lumea! De mâine să nu mai vii!”

Alexandru nu se mai semneaza.

După aproape o lună, Robert a venit la noul atelier.

Ma găsit lângă masa de lucru, explicând unei fete cum trebuie lăsat aluatul la dospit.

— Doamnă Elena, putem vorbi?

Mi-am șters mâinile și am ieșit cu el în hol.

— Vă ascultați.

Părea mult mai puțin sigur pe el decât în ​​ziua în care mă trimisese acasă.

— Am venit să-mi cer scuze.

Am rămas tacută.

— Sunt greșit. Am vrut să schimb totul prea repede și am crezut că modern vrea tânăr. Am uitat că o afacere nu înseamnă doar mobilier și reclame.

— Nu v-ați cerut scuze când am plecat plângând.

A coborât privirea.

— Știu.

— Ați venit pentru contractul domnului Alexandru?

A ezitat.

— Și pentru asta. Dar nu numai.

Sunt trist(ă) în zâmbit.

— Atunci începeți prin a nu mai vorbi niciodată unui om așa cum mi-ați vorbit mie.Robert are acel dinainte.

— Aș vrea să vă întoarceți. Vă