Lângă pașaportul lui Dragoș se afla un alt pașaport, cu fotografia mea pe prima pagină. Numai că numele tipărit sub fotografie nu era al meu. Documentul părea să fie emis pe numele unei femei numite Cristina Marinescu, iar data nașterii era cu șase ani diferită de a mea.

să încui ușa.

— Dar tu?

— O să cer ajutor. Nu mă întorc singură cu Dragoș.

Am închis și am rămas câteva secunde nemișcată. Apoi am sunat-o pe prietena mea, Ioana, avocat specializat în drept civil, cu care mă cunoșteam încă din facultate.

Mi-a răspuns la al doilea apel.

— Elena? Nu trebuia să fii deja în drum spre vacanță?

— Ioana, am nevoie de tine. Cred că Dragoș încearcă să-mi vândă apartamentul folosind o semnătură falsă.

Nu a pus întrebări inutile. Mi-a cerut să-i trimit fotografiile și să-i spun unde mă aflu. După ce le-a privit, vocea i-a devenit foarte serioasă.

— Nu pot confirma din fotografii dacă actele sunt autentice sau dacă a fost comisă vreo infracțiune. Dar sunt suficiente motive să acționăm imediat. Nu semna nimic, nu îi da alte documente și nu te confrunta singură cu el.

— Ce fac acum?

— Dacă te simți în pericol, cere ajutor personalului aeroportului sau