că voi simți satisfacție.
Că voi spune:
„Știam eu.”
N-am simțit nimic de genul acesta.
M-am gândit doar la copil.
El nu mințise pe nimeni.
Nu ceruse să fie conceput în mijlocul unei relații complicate.
Nu avea nicio vină pentru alegerile adulților.
I-am trimis Ștefaniei un singur mesaj:
„Îți doresc să rezolvi lucrurile astfel încât copilul să crească fără să plătească pentru greșelile noastre.”
Apoi am închis acel capitol.
Mai rămânea însă partea financiară.
Casa era a mea dinaintea relației.
Conturile principale erau ale mele.
Nu i-am transferat bunuri și nu am încercat nici eu să-i iau ceva ce îi aparținea.
Am mers la un avocat și am rezolvat încet și corect tot ceea ce ținea de logodna anulată, bunurile cumpărate împreună și cheltuielile comune.
Fără răzbunare.
Fără să-i arunc lucrurile pe stradă.
Fără să postez mesajele ei pe internet.
Aveam deja destule regrete legate de scena de la petrecere.
Comments