Dar experiența aceea m-a obligat să recunosc și propria mea greșeală.
Eu îi ascunsesem Ștefaniei ani întregi un lucru fundamental.
Faptul că, din câte știam, nu puteam avea copii biologici.
Îmi spusesem că aștept „momentul potrivit”.
În realitate, îmi fusese frică.
Mi-era teamă că o femeie care își dorea copii mă va părăsi.
Așa că am amânat.
Și am amânat.
Până când secretul meu s-a întâlnit cu minciuna ei într-un mod devastator.
Asta nu justifica ce făcuse Ștefania.
Dar nici greșeala ei nu transforma secretul meu într-o alegere bună.
Au trecut aproape trei ani.
Nu m-am căsătorit.
Dar am cunoscut pe cineva.
La a patra întâlnire, când am realizat că lucrurile puteau deveni serioase, i-am spus:
— Există ceva important despre mine pe care trebuie să-l știi înainte să mergem mai departe.
I-am povestit totul.
Despre afecțiunea genetică.
Despre operație.
Despre faptul că îmi dorisem întotdeauna să fiu tată.
Despre Ștefania.
Comments