meu, ceva bun.
***
Mara a rămas tăcută.
Apoi a spus:
— Dacă accept, pot să vă cer ceva?
Victor a zâmbit.
— Sigur.
— Să nu fie doar pentru mine.
Milionarul a ridicat sprâncenele.
— Cum adică?
***
— Sunt mulți copii care au pierdut pe cineva și nu au bani pentru școală. Poate îi puteți ajuta și pe ei.
Victor a privit-o surprins.
— La asta te gândești?
Mara a încuviințat.
— Mama spunea că atunci când poți ajuta, e bine să nu te gândești numai la tine.
***
Victor a rămas câteva secunde fără cuvinte.
Fetița de doisprezece ani, care purta încă adidașii uzați din ziua zborului, tocmai îi ceruse să se gândească și la alți copii.
Nu la o casă.
Nu la o mașină.
Nu la haine scumpe.
Ci la copii pe care nici măcar nu îi cunoștea.
***
— O să mă gândesc foarte serios la asta, a spus Victor.
Și s-a ținut de cuvânt.
În lunile
Comments