aceea, nepoții mei au venit alergând spre mine imediat ce am intrat în casă. Cel mai mic, Noah, mi-a sărit în brațe, iar cele două fetițe mi-au arătat desenele pe care le pregătiseră pentru sosirea mea.
Am petrecut câteva ore jucându-ne, mâncând prăjituri și povestind. Pentru prima dată după moartea lui Robert, am simțit din nou că viața mea era plină de zgomot, râsete și oameni dragi.
Dar, când m-am întins în pat, m-am gândit la Linda.
Undeva în același oraș, ea încerca probabil să-și liniștească fiul înaintea unei consultații medicale importante. Poate îi pregătea hainele pentru dimineață. Poate verifica documentele și rezultatele analizelor. Poate stătea trează, privind tavanul, așa cum făcusem eu în nopțile în care Robert era bolnav.
Am închis ochii și m-am rugat în tăcere pentru Oliver.
A doua zi, i-am povestit lui Emily că mi-ar plăcea să fac ceva pentru familia Lindei.
— Ai datele lor de
Comments