Mihai a rămas cu documentele în mână, privind data trecută pe ultima pagină.

cu promisiuni.

— Atunci trebuie să schimbăm lucrurile.

— Bine.

— În primul rând, deciziile financiare importante le luăm împreună.

— De acord.

— În al doilea rând, vreau să am acces egal la informațiile despre banii familiei. Venituri, economii, datorii, toate.

— De acord.

— Și în al treilea rând, mă întorc la muncă.

Mihai a ezitat.

Dar apoi a încuviințat.

— Dacă asta îți dorești, te susțin.

L-am privit atent.

— Nu vreau să mă susții doar astăzi, pentru că te simți vinovat.

— Știu.

— Vreau să mă susții și când o să fii obosit, iar copiii vor avea nevoie de ajutor la teme.

A zâmbit slab.

— O să încerc.

— Nu este suficient să încerci, Mihai. Trebuie să facem amândoi partea noastră.

— Atunci o să facem.

În următoarele două săptămâni, am avut interviul final.

Am fost emoționată.

Foarte emoționată.

Opt ani de pauză profesională nu dispar dintr-o singură conversație.

Dar am descoperit că multe dintre lucrurile pe care