le învățasem nu se pierduseră.
Știam încă să analizez cifre.
Știam să organizez proiecte.
Știam să iau decizii.
Și, după opt ani în care organizasem viața unei familii întregi, aveam mai multă răbdare decât avusesem vreodată.
La finalul interviului, directoarea departamentului mi-a zâmbit.
— Elena, cred că te-ai descurcat foarte bine.
Am simțit cum mi se umezeau ochii.
— Mulțumesc.
Două zile mai târziu, am primit confirmarea.
Fusesem angajată.
Când i-am spus lui Mihai, m-a îmbrățișat.
— Felicitări!
De data aceasta, părea sincer.
Dar adevăratul test nu a venit în ziua în care am semnat contractul.
A venit într-o marți, la aproape o lună după ce începusem serviciul.
Aveam o ședință importantă.
Mihai trebuia să-i ia pe copii de la școală.
La ora patru și jumătate, telefonul meu a vibrat.
Era el.
— Elena, nu găsesc echipamentul de sport al lui Vlad!
Am închis ochii.
— Este în dulapul lui, pe raftul de jos.
— Nu
Comments