— Nu te mai preface că ești bolnavă! Ai două mâini și două picioare. Te muți în camera de la subsol sau pleci din casa mea! Marius a rostit cuvintele în timp ce îi lua soacrei sale perna de pe canapea și o arunca pe fotoliul de lângă ușă

pe care i le-am promis. Și nu voi mai pretinde că este vina ei.

Doina s-a mutat temporar la mătușa ei. Nu a fost o despărțire dramatică și nici o pedeapsă pentru familie. A fost o decizie practică, luată pentru siguranța ei. A continuat recuperarea, a mers la controale și a început treptat să se deplaseze mai bine.

În săptămânile care au urmat, Alina a vizitat-o regulat. La început, discuțiile au fost scurte și stânjenitoare. Doina nu voia să-și umilească fiica, dar nici nu mai era dispusă să se întoarcă într-un loc unde nevoile ei erau tratate ca un capriciu.

Într-o duminică, Alina a venit cu o pungă de fructe și s-a așezat lângă mama ei.

— Marius spune că ar trebui să te întorci acasă. A zis că o să încercăm să organizăm lucrurile altfel.

Doina a pus fructele pe masă.

— Și tu ce crezi?

Alina a rămas câteva clipe