Pe marginea unui pat îngust, acoperit cu o cuvertură veche, stătea o femeie în vârstă. Avea părul alb, prins într-un coc mic, și purta un cardigan maro peste o rochie înflorată. Lângă picioarele ei se afla o valiză albastră, cu mânerul ridicat, de parcă aștepta de ore întregi să vină cineva să o ia.

avut curajul să-i promită mai mult.

A doua zi dimineață, Irina a sunat din nou la numărul lui Ilie. Telefonul era în continuare închis. I-a trimis un mesaj în care îi cerea să o contacteze urgent în legătură cu mama lui.

Apoi a început să caute o soluție.

Mai întâi a sunat la notarul care autentificase contractul de vânzare. I-a explicat că în locuință găsise o persoană în vârstă despre care nu fusese informată și a cerut să afle ce pași putea face pentru a verifica situația juridică.

Notarul i-a recomandat să consulte actele și să solicite asistență juridică, deoarece existența unei persoane care locuia acolo putea ridica întrebări importante privind drepturile acesteia.

Irina a contactat apoi serviciul de asistență socială din localitate. A explicat că o femeie de optzeci și doi de ani fusese lăsată singură într-o casă vândută și că nu știa unde ar fi trebuit să locuiască.