m-a văzut, chipul i s-a schimbat atât de brusc, încât am avut impresia că tocmai întâlnise o fantomă.
— Andrei?
— Bună, Mihaela.
A rămas cu o mână pe balustradă.
— Ce cauți aici?
Întrebarea m-a durut mai tare decât mă așteptasem.
— M-am întors acasă.
— Dar trebuia să vii peste douăsprezece zile.
— Am terminat mai devreme. Am vrut să vă fac o surpriză.
Mihaela și-a dus mâna la frunte.
— Doamne, Andrei…
Nu a coborât să mă îmbrățișeze. Nu a zâmbit. Nu m-a întrebat cum fusese drumul sau dacă eram obosit.
În schimb, s-a uitat la cele trei cutii.
Apoi la Elisa.
— Du-te în camera ta, iubita mea.
Fetița s-a lipit de piciorul meu.
— Dar vreau să stau cu tati.
— Elisa, te rog.
Am ridicat privirea spre soția mea.
— Las-o puțin. Tocmai am ajuns.
Mihaela a coborât încet scările. Când a ajuns lângă noi, am observat cearcănele adânci de sub ochii ei. Era mai
Comments