slabă decât o văzusem la ultimul apel video, iar mâinile îi tremurau ușor.
— Andrei, trebuie să vorbim.
— Cred că da.
M-am uitat spre cutii.
— Începem cu astea?
Mihaela a închis ochii pentru o clipă.
— Nu aici. Nu în fața Elisei.
Mi-am lăsat geanta lângă perete și m-am aplecat în fața fiicei mele.
— Puiule, îți amintești iepurașul pe care ți l-am promis?
Ochii i s-au luminat puțin.
Am scos din buzunarul lateral al genții un iepuraș alb de pluș, cu urechi lungi și o fundiță mov.
— E pentru tine.
Elisa l-a strâns imediat la piept.
— Îl cheamă Noricel, a hotărât ea.
Am zâmbit.
— Îmi place numele.
— Tati, tu rămâi?
M-am uitat pentru o clipă la Mihaela.
Nu știam ce să-i răspund.
— Sunt aici acum, iubita mea. Și o să vorbim despre toate, bine?
Elisa a încuviințat, apoi a urcat în camera ei cu iepurașul în brațe.
Am așteptat până când am
Comments