de des ce anume le lipsea deja.
— Mi-ai spus că ești obosită, am murmurat.
— De multe ori.
— Și ți-am promis că, atunci când mă întorc, o să preiau eu totul.
Mihaela m-a privit cu ochii roșii.
— Andrei, problema era că trebuia mereu să aștept să te întorci.
Cuvintele ei m-au lovit.
Nu pentru că ar fi fost complet nedrepte.
Ci pentru că aveau un adevăr pe care îl evitasem.
— Și totuși, am spus după o vreme, puteai să vorbești cu mine înainte să hotărăști că nu mai locuiesc aici.
— Ai dreptate.
— Puteai să-mi spui că nu mai poți. Că vrei să schimbăm ceva. Că ai nevoie de ajutor. Dar nu să o faci pe Elisa să creadă că tatăl ei nu mai are voie să vină acasă.
Mihaela a început să plângă mai tare.
— Știu. Am greșit.
— Nu este o greșeală mică.
— Nu.
Am rămas amândoi în tăcere.
De la
Comments