„SOACRA ȘI CUMNATUL MEU S-AU MUTAT LA NOI CÂT TIMP EL ÎȘI CĂUTA DE MUNCĂ. ÎNTR-O ZI, AM AJUNS ACASĂ ȘI AM GĂSIT FRIGIDERUL ÎNCUIAT. EA MI-A SPUS: «DACĂ VREI SĂ MĂNÂNCI, TREBUIE SĂ CERI VOIE.» AM LUAT UN CIOCAN, AM SPART LACĂTUL ȘI AM SPUS: «ĂSTA ESTE AVERTISMENTUL MEU!»”

să răspundă.

În săptămânile următoare, investigația privind cererea de credit a continuat.

Au existat suficiente neconcordanțe și urme digitale încât instituția financiară să trateze cererea ca suspectă.

În cele din urmă, informațiile obținute au indicat că Tudor fusese implicat în tentativa de folosire a datelor mele.

Nu am aflat totul într-o singură scenă dramatică și nici nu a apărut cineva la ușă cu cătușe după zece minute.

Au existat declarații.

Documente.

Verificări.

Proceduri.

Iar consecințele juridice au fost lăsate în mâinile celor care trebuiau să le stabilească.

Dar pentru mine era suficient un adevăr:

nu-mi imaginasem pericolul.

Lorena a continuat să-l apere.

— Era disperat! Nu avea bani!

M-am uitat la ea.

— Atunci putea să-mi ceară ajutor.

— Ai fi spus nu.

— Exact.

A rămas tăcută.

— Și un „nu” nu îi dă dreptul să ia identitatea altcuiva.

Pentru prima dată, Lorena nu mai avea o replică pregătită.

Ea și Tudor au plecat