„SOACRA ȘI CUMNATUL MEU S-AU MUTAT LA NOI CÂT TIMP EL ÎȘI CĂUTA DE MUNCĂ. ÎNTR-O ZI, AM AJUNS ACASĂ ȘI AM GĂSIT FRIGIDERUL ÎNCUIAT. EA MI-A SPUS: «DACĂ VREI SĂ MĂNÂNCI, TREBUIE SĂ CERI VOIE.» AM LUAT UN CIOCAN, AM SPART LACĂTUL ȘI AM SPUS: «ĂSTA ESTE AVERTISMENTUL MEU!»”

anumite drepturi trebuiau clarificate.

Dar un lucru era sigur:

Lorena și Tudor nu aveau să mai transforme casa într-un teritoriu asupra căruia decideau ei.

Avocatul mi-a explicat cum trebuia gestionată legal plecarea lor, în funcție de statutul lor de ocupare.

Fără bagaje aruncate pe trotuar.

Fără încuietori schimbate ilegal.

Fără spectacol.

Doar procedură.

Două zile mai târziu, Daniel a venit la mine.

— Tudor spune că n-a făcut nimic.

— Bine.

— Nu-l crezi?

— Nu este treaba mea să stabilesc asta.

— Este fratele meu.— Și eu sunt soția ta.

A tăcut.

Am continuat:

— Mama ta mi-a încuiat mâncarea. Fratele tău mi-a ocupat biroul și mașina. Tu le-ai dat acces la documentele mele fără permisiune. Iar răspunsul tău de fiecare dată a fost să-mi ceri mie să fiu flexibilă.

— Am încercat să țin familia unită.

— Nu, Daniel.

L-am privit.

— Ai încercat să eviți conflictul cu ei mutând tot conflictul asupra mea.

Nu avu ce