bine. Vorbim când putem discuta fără reproșuri.”
Trei zile mai târziu, Radu a venit la garsoniera mea.
Nu mai purta hainele scumpe pe care i le cumpărase mama de ziua lui. Avea o geacă veche și părea că nu dormise bine.
— Am găsit ceva de lucru, mi-a spus.
— Unde?
— La un cabinet, la recepție. Patru ore pe zi. Nu e mult, dar pot să-mi plătesc pregătirea în rate.
— Și învățatul?
— O să-mi organizez timpul. Alții lucrează și învață. Eu m-am obișnuit să aștept să-mi rezolve cineva totul.
A scos din buzunar un plic.
— Sunt o mie de lei. Am vândut consola și niște lucruri. Nu repară ce-am făcut, dar vreau să încep să-ți dau înapoi banii pentru cursuri.
Nu i-am luat plicul.
— Păstrează-i pentru pregătire. Dar de acum înainte nu-mi mai ceri bani. Și nu mai minți pentru mama.
— Îți promit.
— Nu-mi promite. Arată-mi.
În săptămâna următoare am semnat contractul
Comments