altcineva.
Mi-au dat lacrimile.
— Eu îți scriam aproape în fiecare săptămână…
— Știu acum.
A luat unul dintre plicuri.
— Unele scrisori le-a păstrat. Pe altele le-a returnat. Când am încercat să-ți scriu din nou, mi-a spus că familia ta nu mai locuia la vechea adresă.
Am simțit un gol în stomac.
— Dar eu locuiam acolo!
— Știu, Elena.
Am început să plâng.
— Am locuit acolo încă șapte ani!
Andrei și-a coborât privirea.
— Știu.
Pentru câteva minute, niciunul dintre noi nu a mai spus nimic.
Eu priveam scrisorile.
El privea podeaua.
Între noi se aflau cincizeci și opt de ani pe care nu-i mai puteam recupera.
— Cum ai aflat toate astea? am întrebat într-un târziu.
Andrei a oftat.
— După ce soția mea a murit, am început să fac ordine în casa părinților. Tata murise cu mulți ani înainte, iar mama nu mai era nici ea în viață.
A mângâiat capacul cutiei.
— În pod
Comments