am găsit un cufăr vechi. Înăuntru erau documente de serviciu, fotografii și cutia aceasta.
— Și ai recunoscut scrisorile?
— Imediat.
A zâmbit trist.
— Îți mai amintești cum desenai o floare mică lângă numele tău?
Am încuviințat, plângând.
— Da.
— Am văzut floarea aceea pe primul plic și am știut că sunt de la tine.
Mi-a întins o scrisoare.
— Citește-o.
Am desfăcut hârtia cu grijă.
Era scrisul meu de la optsprezece ani.
Rotund, ordonat, puțin înclinat spre dreapta.
Am început să citesc.
„Dragul meu Andrei,
Nu știu de ce nu-mi mai răspunzi. Sper din tot sufletul că ești bine. Dacă am făcut ceva care te-a supărat, te rog să-mi spui.
Eu încă te aștept.
În fiecare seară mă uit spre strada pe care plecai acasă după ce mă conduceai de la școală.
Uneori mi se pare că te văd venind.
Știu că poate sunt naivă, dar nu pot să cred că ai uitat
Comments