Am rămas cu mâna pe volan, privind-o fără să înțeleg ce voia să spună. În jurul nostru, adolescenți îmbrăcați elegant coborau din mașini, râdeau și își făceau fotografii. Din clădire se auzea muzica, iar la intrare se formase deja o coadă. Numai în mașina noastră părea că timpul se oprise.

ori.

Victor Șerban.

Șeful meu.

Omul pentru care lucram de un an și jumătate.

Omul care mă chemase în birou și îmi ceruse să-i însoțesc fiica la bal.

— Nu, am spus încet. Nu poate fi adevărat.

— Bogdan, îmi pare rău.

— Mama mi-a spus că tata a plecat înainte să mă nasc. Că nu a vrut să aibă nimic de-a face cu noi.

Georgiana a coborât privirea.

— Poate că nu ți-a spus toată povestea.

Am simțit o furie pe care nu o mai trăisem niciodată. Nu știam dacă să fiu supărat pe mama, pe șeful meu sau pe fata care tocmai îmi dărâmase întreaga imagine despre trecut.

— De ce îmi spui asta acum?

— Pentru că tata intenționează să-ți spună el în seara asta. Dar nu așa cum crezi.

Am ridicat privirea.

— Cum adică?

Georgiana a inspirat adânc.

— A pregătit ceva. După bal trebuie să te întorci cu mine acasă. Vor fi