Am rămas cu mâna pe volan, privind-o fără să înțeleg ce voia să spună. În jurul nostru, adolescenți îmbrăcați elegant coborau din mașini, râdeau și își făceau fotografii. Din clădire se auzea muzica, iar la intrare se formase deja o coadă. Numai în mașina noastră părea că timpul se oprise.

acolo avocatul lui și încă două persoane. Vrea să semnezi niște documente.

— Ce documente?

— Nu știu exact. Dar l-am auzit spunând că trebuie să rezolve problema înainte de luni.

Am rămas tăcut.

— Și de ce ar avea nevoie de semnătura mea?

— Asta încerc să înțeleg și eu.

În acel moment, telefonul meu a vibrat.

Era un mesaj de la domnul Șerban.

„Sper că ați ajuns cu bine. După bal, adu-o pe Georgiana acasă. Trebuie să discutăm ceva important.”

Am simțit un fior rece.

Georgiana a văzut mesajul.

— Ți-am spus.

M-am uitat spre intrarea localului. Balul începuse deja, iar câțiva colegi de-ai Georgianei ne făceau semn din depărtare.

— Du-te la petrecere, i-am spus.

— Bogdan…

— Nu trebuie să pierzi balul din cauza mea. Dar înainte să mergem acasă la tatăl tău, vreau să aflu adevărul.

— Cum?

Am scos telefonul și am căutat numărul mamei.

Degetul mi-a rămas deasupra ecranului.

Pentru prima dată