Am rămas cu mâna pe volan, privind-o fără să înțeleg ce voia să spună. În jurul nostru, adolescenți îmbrăcați elegant coborau din mașini, râdeau și își făceau fotografii. Din clădire se auzea muzica, iar la intrare se formase deja o coadă. Numai în mașina noastră părea că timpul se oprise.

în viață, mi-era frică să o sun.

În cele din urmă, am apăsat.

A răspuns după al treilea apel.

— Bogdan? S-a întâmplat ceva? Nu trebuia să fii la bal?

Vocea ei era aceeași ca întotdeauna. Caldă, puțin obosită, preocupată mai mult de mine decât de ea însăși.

— Mamă, cine este Victor Șerban?

La celălalt capăt s-a făcut liniște.

Atât de multă liniște, încât am crezut că se întrerupsese apelul.

— Mamă?

Am auzit-o inspirând brusc.

— De ce mă întrebi asta?

— Pentru că lucrez pentru el de un an și jumătate. Și tocmai am aflat că te cunoștea înainte să mă nasc.

Un zgomot surd s-a auzit în telefon, ca și cum ar fi scăpat ceva din mână.

— Bogdan, unde ești?

— În fața unui restaurant, la balul de absolvire al fiicei lui.

— Fiica lui?

— Da. Georgiana.

Mama a început să plângă.

Nu o auzisem plângând astfel nici măcar când murise bunica.

— Te