Am scos dosarul din geantă și l-am așezat pe genunchii tatălui meu. Vântul de septembrie răsfoia marginile documentelor, iar Bobiță stătea în fața noastră, cu șapca strânsă între mâini.

și o procură folosită pentru administrarea bunurilor.

Avocatul, pe nume Andrei Munteanu, ne-a explicat că trebuia să obținem extrasele complete ale conturilor, documentele justificative ale cheltuielilor și evidența sumelor încasate din arendă.

— Nu putem presupune că toți banii au fost folosiți în interes personal, ne-a spus. Dar avem suficiente motive să cerem o situație clară a administrării lor.

— Exact asta vreau, a răspuns tata. Nu vreau să-mi condamn fata înainte să aflu adevărul. Dar nici nu vreau să fiu mințit.

În următoarele zile, Bobiță ne-a pus la dispoziție copiile documentelor de plată.

Toate arătau același lucru.

În fiecare an, în martie și noiembrie, plătise câte 59.500 de lei. În total, 119.000 de lei anual.

Pe trei ani, suma ajungea la 357.000 de lei.

Cu 11.400 de lei mai mult decât cheltuiserăm eu și Dumitru pentru îngrijirea tatei.

Am privit cifrele și mi-am amintit acoperișul casei noastre. În fiecare iarnă puneam