vindecă într-o singură zi.
Și nici nu trebuie.
În lunile următoare, Mihai m-a vizitat de câteva ori.
Mi-a povestit despre viața lui în Italia.
Eu i-am povestit despre copilăria Cristinei.
Am început, încet, să reconstruim o legătură de familie.
Nu pentru că trecutul dispăruse.
Ci pentru că amândoi eram dispuși să nu-l mai lăsăm să ne despartă pentru totdeauna.
***
Prima dimineață în noua mea casă a fost una pe care n-o voi uita niciodată.
M-am trezit devreme, din obișnuință.
Am coborât din pat și am tras perdeaua.
Soarele lumina grădina.
Trandafirii erau încă umezi de rouă.
Am mers în bucătărie și mi-am făcut o cafea.
Apoi am ieșit pe terasă.
M-am așezat într-un fotoliu de răchită și am privit florile.
Exact cum visasem când eram tânără.
***
După câteva minute, telefonul a sunat.
Era Cristina.
— Bună dimineața, mamă!
— Bună dimineața, fata mea.
— Cum ai dormit?
Am zâmbit.
— Ca un copil.
— Mă
Comments