Judecătorul Richard Collins și-a scos ochelarii și i-a așezat încet pe birou.

Margaret a rămas cu băiețelul, în timp ce Emily s-a apropiat.

— Domnișoară Parker, îl cunoașteți pe domnul Miller? a întrebat judecătorul.

— Da. Dar nu știam nimic despre toate acestea.

— Vă amintiți incidentul de acum patru ani?

Emily a încuviințat.

— Îmi amintesc fiecare secundă.

A inspirat adânc.

— Eram în drum spre serviciu. Întârziasem deja și șeful mă avertizase că, dacă mai întârzii o dată, voi avea probleme. L-am văzut pe domnul Miller căzut pe trotuar. Câțiva oameni treceau pe lângă el.

— Și v-ați oprit.

— Da.

— De ce?

Emily a părut surprinsă de întrebare.

— Pentru că avea nevoie de ajutor.

Judecătorul a privit-o câteva clipe.

— Știați că ați contribuit la salvarea vieții lui?

— Am aflat după aceea. Mi-a trimis o felicitare. Dar nu am crezut niciodată că am făcut ceva extraordinar.

Apoi s-a întors spre Walter.

— Domnule Miller, de ce nu mi-ați spus?

Bătrânul a încercat să zâmbească.

— Pentru că știam că