buzunarul interior a scos fotografia mamei.
A privit-o îndelung.
— Am reușit, mamă, a șoptit.
Apoi a luat diploma și a așezat-o lângă fotografie.
— O să încerc să fiu un medic bun. Așa cum m-ai învățat tu să fiu un om bun.
***
Mulți ani mai târziu, când Mara avea deja propriii pacienți, încă își amintea de acel zbor.
Nu pentru că salvase un milionar.
Nu pentru că povestea ei ajunsese în ziare.
Și nici pentru că primise sprijin financiar.
Ci pentru că în ziua aceea înțelesese cât de departe poate ajunge bunătatea unui om.
***
Mama ei se oprise într-o noapte să ajute un necunoscut.
Doisprezece ani mai târziu, Mara intervenise în avion pentru același om.
Iar acel om alesese, la rândul lui, să sprijine copii aflați în dificultate.
Nu era vorba despre o datorie care trebuia plătită.
Era vorba despre binele care putea continua de la un om la altul.
***
Victor
Comments